„Nu îndepliniți criteriile interne": ce înseamnă, de fapt, când te refuză banca

Primești un SMS sau un telefon scurt, și în el o singură propoziție: „Cererea dumneavoastră nu îndeplinește criteriile interne de creditare."

Atât. Nicio explicație. Sună a formular pentru că exact asta e — un text standard, trimis identic la toată lumea.

Și atunci începe partea proastă: îți dai singur verdicte. Că ai venitul prea mic. Că ai greșit ceva acum cinci ani.

Vestea bună e că propoziția aia nu e un verdict despre tine. E felul juridic de a-ți spune că undeva în dosar un element concret nu a trecut de un filtru concret. Iar elementele alea sunt puține, se numără pe degete, și cele mai multe se pot îndrepta.

Hai să traducem.

Ce spune banca și ce înseamnă de fapt

„Nu îndepliniți criteriile interne de creditare" înseamnă, în limbaj normal: unul sau mai multe lucruri din dosarul tău nu se încadrează în regulile după care lucrăm noi.

Trei precizări care schimbă complet cum citești propoziția:

Nu e o judecată morală. Un sistem a comparat niște cifre cu niște praguri și una nu a intrat.

Nu e universală. „Criteriile interne" sunt exact asta — interne. Un dosar respins într-un loc poate trece în altul, fără ca nimic din situația ta să se schimbe.

Nu ți se spune motivul, dar motivul există. Banca nu e obligată să ți-l detalieze, dar îl are scris undeva — și de multe ori, dacă întrebi, afli direcția.

De aici încolo, articolul face un singur lucru: îți arată motivele reale, ca să știi la care să te uiți.

Motivele reale de respingere

Sunt șapte care acoperă aproape tot. Citește-le și vezi care sună a tine.

1. Ai deja prea multe rate față de cât câștigi

Cel mai frecvent motiv. Banca adună tot ce plătești lunar — credite, carduri, rate la magazin — și compară cu venitul tău. Dacă suma trece de plafonul ei, se oprește.

Nu contează că tu te descurci. Contează că, pe hârtie, marja e prea mică. Iar plafonul diferă de la o bancă la alta.

Declanșatorul: raportul dintre ce plătești lunar și ce încasezi trece de plafonul băncii.

2. Ai ceva în istoricul de plăți

Aici intră Biroul de Credit — un registru privat, ținut de bănci și de firmele care dau credite, unde apare cum ți-ai plătit ratele.

Și aici e o veste bună pe care puțină lume o știe: nu orice întârziere ajunge acolo. Ca să apară, trebuie îndeplinite ambele condiții deodată — restanța să fie de minimum 30 de lei și să treacă minimum 30 de zile de la scadență. O plată făcută cu trei zile întârziere nu te trece în raport. Nici una de zece lei, oricât ar sta.

Dar dacă ai trecut de ambele praguri, se vede.

Declanșatorul: restanțe care au trecut de ambele praguri, mai ales dacă sunt recente sau neplătite.

3. Venitul tău nu e cât crezi tu că e

Suma de pe fluturaș și suma pe care o ia banca în calcul sunt două lucruri diferite. Unele venituri se numără integral, altele parțial, altele deloc — depinde de sursă și de cum sunt documentate.

Cineva cu venituri bune din surse tratate prudent poate fi refuzat, în timp ce un salariu mai mic dar previzibil trece. Subiectul are articol separat în serie.

Declanșatorul: venitul luat în calcul e mai mic decât cel pe care îl încasezi.

4. Ești prea nou la locul de muncă

Un job de două luni arată altfel decât unul de trei ani, chiar dacă salariul e identic. La fel, un contract pe perioadă determinată sau o perioadă de probă în curs.

Nu e neîncredere în tine: banca împrumută pe termen lung și vrea o sursă de venit care dă semne că va continua.

Declanșatorul: vechime prea mică, perioadă de probă neterminată sau contract care expiră curând.

5. Ai cerut credit în prea multe locuri deodată

Ăsta îi surprinde pe cei mai mulți. Interogările făcute de bănci pentru acordarea unui credit rămân vizibile în Biroul de Credit șase luni.

Deci dacă ai depus cereri la cinci bănci în aceeași lună, a șasea le vede pe toate. Iar din perspectiva ei, cine bate la multe uși deodată fie a fost deja refuzat, fie are nevoie urgentă de bani. Niciuna dintre variante nu ajută.

Declanșatorul: mai multe cereri de credit în paralel, în fereastra de șase luni.

6. Ceva nu se potrivește în acte

Cel mai banal motiv din listă și cel mai ușor de rezolvat: un document lipsă, o adeverință expirată, un venit declarat care nu se potrivește cu cel din acte.

Nimeni nu presupune că ai vrut să induci în eroare — banca pur și simplu nu poate lucra cu un dosar care nu se închide.

Declanșatorul: documente lipsă, expirate sau cu date care nu se potrivesc.

7. Creditul s-ar termina prea târziu față de vârsta ta

Băncile se uită la vârsta pe care o vei avea la ultima rată, nu la cea de azi. Un credit pe 25 de ani cerut la 58 înseamnă rate până la 83 — peste ce acceptă majoritatea.

Nu e o respingere a ta, e o limită a produsului. De multe ori aceeași bancă spune „da" pentru aceeași sumă, pe o perioadă mai scurtă.

Declanșatorul: vârsta la ultima rată depășește limita băncii.

Harta: ce repari repede, ce repari în timp, ce nu se repară

Nu toate motivele de mai sus sunt la fel de grave — și asta schimbă tot.

Se repară în zile sau săptămâni

• Actele incomplete. Aduni ce lipsește și reaplici.

Se repară în luni

• Vechimea în muncă. Trece de la sine, dacă stai pe loc.
• Raportul dintre rate și venit. Scade pe măsură ce închizi rate sau renunți la limite nefolosite.
• Cererile multiple în paralel — nu se șterg, dar fereastra de șase luni trece.
• Venitul documentat, dacă problema era de formă.

Se repară în ani, dar se repară

• Istoricul negativ. Aici e nuanța cea mai importantă din tot articolul, așa că o spun apăsat: datele negative rămân vizibile patru ani de la stingerea restanțelor — nu de la momentul întârzierii, și nu de la închiderea întregului credit.

  Ceasul pornește când plătești, nu când aștepți. O restanță neplătită rămâne vizibilă la nesfârșit, pentru că cei patru ani nici măcar nu încep să curgă. Cine amână sperând că se șterge de la sine își prelungește singur problema.

  Partea bună: dacă ai un credit în derulare și ți-ai acoperit restanțele, termenul a pornit deja. Nu aștepți să închizi tot creditul.

Nu se repară, dar se ocolește

• Vârsta la finalul creditului. Nu o schimbi, dar poți cere o perioadă mai scurtă.
• Tipul de venit, când ține de natura activității tale. Nu îl schimbi peste noapte, dar se poate documenta mai bine.

Observă că până și în ultima categorie „nu se repară" nu înseamnă „nu ai ce face". Înseamnă doar că soluția nu e să aștepți, ci să ceri altceva.

Ce faci după un refuz

Patru pași, în ordinea asta.

1. Nu aplica imediat în altă parte. E primul impuls și cel mai costisitor. Fiecare cerere se vede șase luni, iar dacă motivul inițial nu s-a schimbat, a doua bancă va găsi aceeași problemă — plus faptul că ai fost deja refuzat.

2. Întreabă care a fost motivul. Nu ești obligat să primești o explicație detaliată, dar de multe ori afli direcția: venitul, ratele pe care le ai deja, istoricul. Fără ea repari la întâmplare.

3. Verifică-ți singur istoricul. Ai dreptul să ceri propriul raport de la Biroul de Credit. Merită, fie și numai ca să afli că nu e nimic acolo.

4. Repară ce e reparabil, apoi revino. Cu harta de mai sus știi dacă vorbim de o săptămână sau de mai mult. Iar când reaplici, o faci cu problema rezolvată.

Și încă ceva

Cel mai neplăcut lucru la un refuz nu e refuzul, ci că afli abia la final, după ce ai strâns acte și ai făcut planuri.

Pe bancabilitate.ro poți cere gratuit o evaluare înainte să depui cererea: completezi câteva date și te contactează cineva care se uită pe cazul tău. Nu îți garantează nimeni nimic — decizia rămâne a băncii — dar afli dinainte la ce te uiți. E o diferență mare între „nu știu de ce m-au refuzat" și „știu ce am de rezolvat".

Iar dacă te-ai regăsit în ceva din listă: e un semn bun. Înseamnă că ai încetat să ghicești.