Gradul de îndatorare, pe scurt: sub 70% discuți, peste 80% ai ratat startul

Ia bilanțul. Împarte total datorii la total active. Cifra pe care o obții e gradul de îndatorare — cât din firma ta e finanțat din bani împrumutați (bănci, furnizori, stat, asociați) și cât e finanțat din capital propriu. Analistul de credit o calculează în primele cinci minute, imediat după lichiditate, pentru că îi spune, dintr-o privire, cine riscă mai mult dacă anul următor nu merge conform planului: banca sau tu.

Formula: Total datorii ÷ Total active = Grad de îndatorare

Ce intră, de fapt, în calcul

La numărător pui toate datoriile firmei, indiferent de scadență: credite bancare, leasing, furnizori, datorii la ANAF, împrumuturi de la asociați. Nu doar creditele — orice sumă pe care firma o datorează cuiva, la data bilanțului. La numitor pui toate activele: cele imobilizate (utilaje, clădiri, terenuri) plus cele circulante (stocuri, facturi neîncasate, bani în cont). Diferența dintre cele două — active minus datorii — e capitalul propriu, linia pe care mulți antreprenori o citesc ultima, deși e cea mai importantă pentru bancă. Un grad de îndatorare de 75% înseamnă, automat, că doar 25% din firmă e finanțat din bani proprii.

Ce prag cere banca, de fapt

Sub 70% discuția rămâne deschisă — analistul se uită la restul dosarului fără o alarmă în minte. Peste 70%, majoritatea băncilor strâmbă din nas și cer explicații suplimentare. Peste 80%, dosarul pleacă deja cu un handicap serios: cifra spune, negru pe alb, că firma funcționează în principal pe banii altora, nu pe banii proprietarului. Riscul unui an prost cade aproape integral pe bancă, nu pe tine — și niciun analist nu semnează cu bucurie un credit în condițiile astea.

Doi antreprenori, aceeași cifră de afaceri, două grade de îndatorare

Firma A are active totale de 1.200.000 lei — utilaje, stocuri, bani în cont, facturi neîncasate. Din astea, 780.000 lei sunt datorii: un credit de investiții cu rate lunare, furnizori plătiți la termen normal. 780.000 ÷ 1.200.000 = 65% Restul, 420.000 lei, e capital propriu — bani pe care proprietarul i-a lăsat efectiv în firmă, din profituri nedistribuite sau din aport inițial. Banca vede un proprietar care își asumă o parte reală din risc. Dosarul merge mai departe fără explicații suplimentare.

Firma B are exact aceeași cifră de afaceri, aceleași active totale de 1.200.000 lei. Dar din ele, 1.020.000 lei sunt datorii — nu neapărat mai mult credit bancar, ci un mix de furnizori restanți, TVA eșalonat la ANAF și un împrumut de la asociat trecut în bilanț ca datorie, nu ca aport de capital. 1.020.000 ÷ 1.200.000 = 85% Aici, analistul citește altceva: firma stă în picioare mai mult din banii altora decât din ai proprietarului. Chiar dacă cifra de afaceri și profitul din exploatare sunt identice cu ale Firmei A, dosarul intră automat în zona de refuz probabil — indiferent cât de bine se vinde povestea de creștere.

De unde vine, de obicei, îndatorarea care blochează dosarul

Capcana e că îndatorarea mare vine rar din credite bancare noi, cerute cu intenție. Vine, cel mai des, din trei surse mai puțin vizibile:

Furnizori plătiți cu întârziere. Fiecare factură restantă la data bilanțului se adună la total datorii, chiar dacă în realitate e o problemă de cash-flow temporară, nu de solvabilitate reală.

TVA sau alte obligații eșalonate la ANAF. Eșalonarea e o soluție bună pentru firmă pe termen scurt, dar soldul rămas de plată contează integral ca datorie în bilanțul pe care banca îl analizează.

Împrumuturi de la asociați înregistrate ca datorie, nu ca aport. Foarte frecvent la firmele mici: proprietarul pune bani în firmă când e nevoie, dar contabil banii intră ca "împrumut asociat" — o linie de datorie ca oricare alta, în ochii analistului, chiar dacă în realitate reprezintă încrederea proprietarului în propria afacere.

Toate trei se adună în același numărător, fără ca banca să facă vreo distincție automată între "datorie riscantă" și "datorie tehnică, temporară".

Ce poți face, înainte să depui dosarul

Gradul de îndatorare, ca și lichiditatea, se citește direct din ultimul bilanț depus — nu se negociază la ghișeu, deci corectarea lui se face din timp, nu în ziua cererii de credit:

Convertește împrumuturile de la asociați în capital social — adică banii pe care i-ai pus în firmă trec oficial din categoria "datorie" în categoria "capital propriu", printr-o majorare de capital (un pas la Registrul Comerțului, prin care aportul tău devine parte din patrimoniul firmei, nu o sumă pe care firma trebuie să ți-o restituie). Dacă nu vrei să faci acest pas, lasă-le cel puțin subordonate față de creditul bancar — printr-un act semnat prin care te obligi să nu ceri banii înapoi înaintea băncii, cât timp creditul nu e rambursat integral. Ambele mișcări schimbă structura bilanțului, nu doar hârtiile.

Redu soldul de furnizori restanți înainte de finalul exercițiului financiar, pentru că exact bilanțul de la 31 decembrie e fotografia pe care banca o va analiza timp de 12 luni.

Lasă profitul în firmă, măcar un exercițiu, în loc să-l distribui integral ca dividend. Profitul nedistribuit crește direct capitalurile proprii, adică exact numitorul care lipsește din calcul.

Verifică gradul de îndatorare proiectat, nu doar cel actual, înainte de a cere un credit nou — pentru că orice credit nou adaugă la numărător, iar analistul se va uita la cifra de după, nu la cea de acum.

Legătura cu restul dosarului

Gradul de îndatorare nu se citește izolat. O firmă cu îndatorare mare, dar cu lichiditate bună și capacitate de rambursare solidă, poate încă primi undă verde — mai ales dacă îndatorarea vine dintr-un credit de investiții deja performant, nu din restanțe. Dar când îndatorarea mare se combină cu lichiditate sub 1 sau cu întârzieri de plată în istoric, combinația e cea care, în marea majoritate a cazurilor, oprește dosarul înainte de comitetul de creditare — grupul de decidenți din bancă (analiști și manageri de risc) care se întrunește și votează dacă un credit se aprobă sau se respinge, de obicei fără ca solicitantul să fie de față.

Analiștii mai folosesc, alături de gradul de îndatorare, și raportul dintre datorii și capitaluri proprii (numit adesea D/E, de la termenul englezesc debt-to-equity) — aceeași informație, privită din alt unghi. Pentru Firma B din exemplul de mai sus, D/E ar fi 1.020.000 ÷ 180.000, adică peste 5,6: la fiecare leu propriu, firma are peste 5 lei datorie. Cifra sună mai alarmant decât 85%, dar spune, de fapt, exact aceeași poveste — de-asta nu trebuie să te sperii dacă vezi ambii indicatori într-un raport de credit, sunt aceeași monedă, pe două fețe.

Verifică-ți firma înainte s-o facă banca

Pre-calificarea de pe bancabilitate.ro îți calculează gradul de îndatorare automat, direct din situațiile depuse la ANAF, alături de lichiditate și de ceilalți indicatori pe care îi verifică efectiv un analist de credit. Vezi exact unde stai — și ce ai de corectat — înainte să depui dosarul la bancă, nu după un refuz. Gratuit, în 5 minute.