De ce banca vede un venit mai mic decât cel pe care îl câștigi

Te duci la bancă știind exact cât câștigi. Ai cifra în cap, o spui cu încredere, faci un calcul rapid și îți iese o rată confortabilă.

Apoi cineva se uită în acte și îți spune o sumă mai mică. Uneori simțitor mai mică. Și prima reacție e firească: păi cum, doar vă arăt fluturașul.

Nu e o greșeală și nu e rea-voință. Banca chiar vede altă cifră decât tine — pentru că numără altfel.

Răspunsul scurt

Banca nu se întreabă „cât ai încasat luna trecută". Se întreabă „cât din ce încasezi acum va mai exista și peste zece ani".

Din suma pe care o numești tu venit, banca păstrează doar partea care e stabilă și demonstrabilă cu acte. Restul îl ia parțial sau deloc — nu pentru că nu te crede, ci pentru că nu se poate baza pe el.

Iar diferența dintre cele două cifre vine, aproape întotdeauna, din trei locuri: confuzia dintre brut și net, veniturile care nu se numără integral, și cele care nu se numără deloc.

Le luăm pe rând.

Brut și net: prima sursă de confuzie

Pe adeverința de venit apar două sume. Cea mare, brută, e ce plătește angajatorul în total. Cea mică, netă, e ce ajunge efectiv la tine în cont, după taxe.

Banca lucrează cu netul. Întotdeauna. Din el se plătesc ratele, nu din brut.

Un exemplu: la un salariu brut de 8.500,00 lei, netul ajunge undeva în jur de 4.970,00 lei. Diferența nu e o taxă a băncii, e pur și simplu ce se reține la stat înainte să vezi tu banii.

Cine reține cifra mare de pe adeverință și face calculul pe ea rămâne surprins. Nu e nimic ascuns aici — doar două cifre pe aceeași hârtie, iar banca o folosește pe cea de jos.

Ce venituri contează și cum

Aici e partea care explică restul diferenței. Nu toate veniturile cântăresc la fel.

Salariul pe perioadă nedeterminată

Venitul pe care băncile îl tratează cel mai bine, tocmai pentru că nu are nimic interesant în el: contract fără dată de expirare, aceeași sumă, în același cont, în fiecare lună. Se ia integral.

Ce cere banca: adeverință de venit și, de obicei, extras de cont pe câteva luni.

Salariul pe perioadă determinată sau în perioadă de probă

Aceeași sumă, alt tratament. Un contract care expiră peste opt luni nu oferă aceeași siguranță ca unul fără termen, iar o perioadă de probă neterminată înseamnă că raportul de muncă se poate încheia oricând, din ambele părți.

Unele bănci îl acceptă cu prudență, altele îl exclud până la trecerea într-o formă stabilă.

Ce cere banca: contractul, ca să vadă termenul și stadiul.

Bonusuri, prime, ore suplimentare, comisioane

Categoria care produce cele mai multe surprize. Cineva cu salariu de bază modest și bonusuri consistente poate descoperi că banca îi numără exact partea mai mică.

Logica: bonusul de anul trecut nu garantează bonusul de anul viitor. Dacă apare constant, pe o perioadă mai lungă, și se vede în acte, o parte din el poate intra la socoteală. Dacă a fost o dată, nu.

Cât anume se ia diferă de la bancă la bancă — nu există un procent valabil peste tot.

Ce cere banca: adeverință care să le arate separat și istoric pe mai multe luni.

Chiriile

Se pot lua în calcul, dar cu condiții: contract înregistrat la ANAF, venit declarat, de obicei un istoric al încasărilor.

Nici aici nu se ia toată suma. O chirie nu e garantată — chiriașul pleacă, apartamentul stă gol câteva luni, apar cheltuieli. Băncile scad o parte tocmai pentru lunile în care contractul există și banii nu.

Ce cere banca: contractul de închiriere înregistrat și dovada declarării venitului.

PFA, activități independente, drepturi de autor

Aici regula se schimbă complet: nu contează ce ai încasat luna trecută, ci ce ai declarat pe mai mulți ani.

Băncile se uită la declarațiile fiscale, de regulă pe cel puțin doi ani, și lucrează cu o medie — nu cu cea mai bună lună. Un an foarte bun după unul slab nu se ia la valoarea anului bun.

E și motivul pentru care un freelancer cu încasări mari poate primi mai puțin decât un angajat cu salariu mai mic. Nu suma contează, ci cât de plictisitoare e — iar din punctul ăsta de vedere, plictisitor e un compliment.

Ce cere banca: declarațiile fiscale pe ultimii ani și, frecvent, extrase de cont.

Pensiile

Sunt printre cele mai stabile venituri și se iau în calcul ca atare. Vin lunar, din aceeași sursă, fără surprize.

Particularitatea nu ține de sumă, ci de vârstă: la pensionari intră în joc limita de vârstă la ultima rată, despre care am vorbit în articolul precedent. Pensiile de invaliditate se tratează diferit în funcție de tip și de caracterul lor permanent sau revizuibil.

Ce cere banca: cuponul de pensie și, uneori, decizia de pensionare.

Veniturile din străinătate

Se pot folosi, dar cer mai multă documentație: dovada raportului de muncă din țara respectivă, extrase care arată încasările, uneori traduceri și documente apostilate.

În plus, dacă venitul e în altă monedă decât creditul, apare riscul de curs valutar — iar băncile îl compensează fiind mai prudente cu suma luată în calcul.

Ce cere banca: contractul de muncă extern, extrase de cont, documente traduse.

Alocații, ajutoare, venituri ocazionale

De regulă nu se iau în calcul. Nu pentru că nu ar fi bani reali, ci pentru că sunt legate de condiții care se pot schimba, sau apar neregulat.

Ce cere banca: de obicei nimic — nu intră la socoteală.

De ce taie banca din venit

Merită spus limpede, pentru că sună arbitrar și nu este.

Un credit de locuință se plătește douăzeci sau treizeci de ani. Banca nu se întreabă dacă poți plăti rata luna asta — evident că poți, altfel nu ai fi acolo. Se întreabă dacă o vei putea plăti în al șaptelea an, când bonusul nu a mai venit, chiriașul a plecat sau contractul pe perioadă determinată nu s-a mai prelungit.

Așa că împarte veniturile în două: cele pe care se poate baza și cele care s-ar putea să nu mai fie. Pe primele le numără întreg. Din celelalte reține doar o parte, sau nimic.

Din perspectiva ta, pare că ți se ia din bani. Din perspectiva ei, e diferența dintre a-ți da un credit pe care îl duci și unul pe care îl duci doar cât timp merge totul bine.

Ce documente dovedesc venitul

Pe scurt, și fiecare cu rolul lui:

• Adeverința de venit — arată cât câștigi, brut și net, și de când.
• Extrasul de cont — arată că banii chiar intră, lună de lună.
• Contractul de muncă — arată dacă e pe perioadă determinată sau nedeterminată.
• Declarațiile fiscale — pentru independenți, arată ce ai declarat pe ultimii ani.
• Contractul de chirie înregistrat — transformă o chirie într-un venit pe care banca îl poate lua în calcul.
• Cuponul de pensie — dovada sumei și a sursei.

Regula generală: cu cât venitul e mai puțin obișnuit, cu atât are nevoie de mai multe hârtii ca să conteze.

Și după ce afli cifra?

Odată ce știi ce sumă ia banca în calcul, urmează întrebarea următoare — și e cea care decide cât poți împrumuta de fapt: cât din venitul ăsta are voie să meargă pe rate?

Pentru că banca nu îți dă un credit cât tot venitul. Îți lasă o parte pentru trăit. Cum se calculează partea aia e subiectul articolului următor din serie.

Până atunci: dacă vrei să știi ce sumă ar lua banca în calcul în cazul tău, înainte să strângi acte și să te programezi, poți cere gratuit o evaluare pe bancabilitate.ro — completezi câteva date și te contactează cineva care se uită pe veniturile tale. Nu ține loc de răspunsul băncii, dar afli la ce să te aștepți și ce documente ți-ar trebui.

Diferența dintre cifra ta și cifra băncii nu dispare. Dar măcar nu o mai afli în picioare, la ghișeu.